Noi

Si am ajuns aici…

„Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele.

Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. Nu stiu sa iubesc ca-ntr-o iubire defecta si schioapa, unde inertia te duce oricat de departe si obisnuinta te inchide intr-o fiinta mult mai putin performanta si mai buna decat esti de fapt. Si mult mai putin frumoasa…Nu mai stiu cum ar fi sa traiesc fara tine si fara ce simt pentru tine. Nu mai stiu cum ar arata ochii mei, dimineata, cand n-ar da de tine pe perna cealalta…

Am pornit de la nimic, aparent, in starea asta mocirloasa. Dar de fapt, s-au tot asezat straturi de mizerii, de indoieli, neincredere si dezamagire. Si probabil ca abia acum ma sufoc de-adevaratelea. Functionam ciudat, cateodata, iar daca asta e o ciudatenie a femeilor, atunci o am si eu. Am trait exclusiv pentru tine, de cand te stiu. Am venit dupa tine mereu, am iesit cu toti prietenii tai mereu, am fost acolo, langa tine, de cate ori am simtit ca ai reala nevoie. Am fost femeia ta cum nu stiu cate femei au fost ale altui barbat, refuzand si simplul gand de a fi cu altcineva. Am facut lucruri pentru noi, am infruntat oameni pentru noi, am plecat de-atatea ori din lumea mea si… m-am trezit singura, nu numai dupa visul de azi noapte, ci asa, dintr-odata. E atat de aiurea sa nu-l mai poti crede pe iubitul tau, sa nu mai stii cand iti spune adevarul si cand te insala, sa nu poti avea masura iubirii lui decat cand ii esti in brate…

Cred ca trebuie sa ne alegem finalul. Am tot carpit bucati si la mine se tot rupe firul asta. Asa-mi doresc sa tina, de-as pune bucati din mine, la propriu, dar cred ca n-ar fi de ajuns. E ceva in tine care nu ne lasa sa fim impreuna. E ceva in iubirea ta, care nu seamana cu a mea. Tu inca n-ai intalnit iubirea vietii tale. Eu, da. De-aici, poate, desincronizarea.

Esti minunat cand esti al meu. Esti iubirea vietii mele, cand ma uit in urma. Doar ca nu stiu cine esti cand ma uit ininte…Credeam ca tu esti tot restul vietii mele.

Atat…” 

Mihaela Radulescu „Intreaba-ma orice”

Ombre Hair.

E asa zarva cu noul trend ca nu pot spune ca mi-a trecut si mie prin cap sa ma fac. Dar cand am intrebat la coafor daca ma poate face am primit un raspuns negativ. Cica o sa-mi arda parul foarte rau. Azi am dat peste acest video din intamplare. Si ma bate gandul sa merg in magazin sa vad daca exista si la noi acest produs.

e nevoie

E nevoie de timp, de vitamine, de mâncare, cafea şi iubire. Astea pe lângă apă şi somn. Şi o toaletă clar.  Azi a fost nevoie de o mică conferinţă în cadrul unui curs de la facultate pentru a-mi aduce aminte de micul meu spaţiu online. Am avut în faţa mea o persoana care tot repeta ” vă sfătuiesc să vă faceţi un blog, va sfătuiesc să vă faceţi un blog….” iar eu eram puţin aeriană parcă încercând sa-mi dau seama de ce doamna nu ştie că eu am un blog. Şi că din când în când mai păşesc şi scriu aici, rar, dar o fac cu drag. Îmi place să scriu iar doamna de azi a spus că un job în presa scrisă nu e chiar atât de bine plătit, ca tinerii sunt exploataţi şi etc. Parca nu am fi toţi exploataţi. Doar în meseria de jurnalist se întâmplă asta. Hai mă laşi.

Ziceam ca am uitat de blog şi că am nevoie de timp. Păi daia am nevoie de timp să îmi mai aduc aminte şi de blog. Sunt full până peste cap -licenţa, muncă, cursuri şi iubită. Parcă îmi e dor de timpul ăla când stăteam în pat încercând să-mi găsesc ceva de lucru. Acum am de lucru , nu am timp.

De vitamine am nevoie pentru a mă feri de astenia de primăvară. Deja am migrene şi nu vreau sa ma aleg cu vre-o gripă care să-mi strice planurile. Încerc să mănânc fructe şi legume. Încerc.

Cafeaua şi iubirea sunt şi ele acolo.  Cafeaua să mă ţină trează iar iubirea să mă ţină în viaţă.

Acum spre seară las licenţa, cursuri. Las tot. Numa` asta nu. Baie , ceai şi somn. Linişte.

 

 

thinkpink

o altă dimineaţa.

Apăs butonul şi începe să miroasă a cafea. Puternic. Abia atunci mă trezesc cu adevarat. Până se face cafeaua merg şi îmi pregătesc ceva sa mănânc. Azi am ales cereale cu lapte. Era singurul lucru sănătos. Am deschis geamul să aerisesc şi am observat câr de cald şi minunat e aerul de afară. Îi mulţumesc mamei mele că a pus masa în terasa din curte pentru că în dimineaţa asta m-am bucurat de cafea şi de cereale împreună cu soarele. Azi am simţit că primăvara şi-a făcut apariţia pe meleagurile noastre.

Azi am cursuri până la 18:00. Merg să mă pregătesc.

think pink.

a walk in the park

Oficial e primăvară deci am ieşit la plimbare în parc. Am avut o surpriză când am ajuns acolo deoarece era foarte aglomerat, abia am găsit un loc de parcare. După lungi căutări.

Mi-am luat încălţările comode, gecuţa şi iubitul şi am ieşit să facem puţină mişcare. Am mers destul de mult, am dat o tură de parc, ne-am oprit apoi pe o băncuţă unde el putea să vadă maşinuţele ce goneau pe traseul special construit iar eu am devorat o punga de floricele caramelizate.

 

ThinkPink