mesaj urgent catre colanti.

E posibil ca atunci cand vezi o astfel de pereche de colanti sa ai o reactie nu tocmai buna. Ori te prapadesti de ras, ori te enervezi incat ai vrea sa mergi sa o dezbraci pe domnisoara din fata ta.  Cruce, cap de mort, icoane, stele, am zis stele? Ce stele, intregul univers se afla pe picioarele tale daca vrei. Steagul USA, buline, dungi, poze, etc. Si parca nu era de ajuns au aparut si colantii care se scurg pe picioare.

Image(sursa:  https://www.facebook.com/AntoniaOfficial/photos_stream)

Aceasta nebunie a aparut atunci cand dragele noastre fashioniste au vazut diverse poze sau videclipuri de la anumite prezentari de moda sau spectacole. Nu au reusit insa sa faca diferenta intre ce poti purta pe strada si ce poti purta la un spectacol. Macar de ar fi asta singura problema. E totusi o alta problema cu fetele ce se incapataneaza sa poarte colanti chiar daca ele nu au tocmai corpul potrivit pentru acestia. Asa ajungi sa vezi un imens cap de mort pe fundul unei fete, imens si el.

ImageImageImageImage

Colantii de sus sunt simpatici, clar. Sa nu se inteleaga ca am ceva impotriva colantilor, si eu ii port. Dar daca sunt purtati in combinatii „salbatice” te doare capul. Si totusi, sa porti icoane pe picioare?

Image

Fereasca Sfantu` sa vezi asa ceva ca te apuca plansul. Iti strica toata ziua. Te intrebi non stop cum de a iesit asa pe strada. Si va spun ca sigur exista si in Bucuresti astfel de fete care nu au oglinda acasa. Am vazut eu. Am ras.

Dragi colanti cu: icoane, cruci, cap de mort, steaguri si alte minuni, please STOP!!!

Anunțuri

Ce nu ne spunem cand ne vorbim.

 

Cati trecem zilnic unul pe langa altul si nu stim nimic unul de altul? Cate povesti trec zilnic pe langa noi, de care drame sau comedii ne izbim in fiecare secunda, ce este important in toata agitatia asta? Totul dureaza o melodie. Incepe si se termina, ne provoaca.”

Image

E o carte numită ” Ce ne spunem când nu ne vorbim” am citit câteva fragmente din ea însă curiozitatea mea este: Ce nu ne spunem cand ne vorbim?. Câte vorbe nu se risipesc, cât timp se pierde, câte persoane pierdem, cu ce rămânem?  Rămânem clar cu vorbe nespuse, cu gândurile uitate, cu întrebarea „cum ar fi fost?”, rămânem cu noi şi ale noastre. De aici se întâmplă să ne îmbolnăvim. De dor, de prea multe gânduri nespuse, de iubire neîmpărtăşită, de gândul că am fi putut păstra acea persoană dacă i-am fi zis. Mintea o ia razna.

Se întâmpla să vrei să-i spui colegei de clasă că îţi place de ea de când ai început şcoala sau poate vrei să-i spui tatălui tău că îl iubeşti însă nu poţi, e posibil să vrei să-i spui soţului că l-ai înşelat sau să-i spui prietenei cele mai bune că te-a suparat cu ceva. Toate astea se întâmplă. Rămân nespuse. Totusi noi vorbim, vorbim despre muncă, banii, despre maşini, telefoane, fete bune, bărbaţi cu bani, politică şi divorţuri. Printre toate astea lucrurile importante rămân nespuse.

Chris Simion spune în „Ce ne spunem când nu ne vorbim” că „Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea.”  însă pentru a putea spune fără a vorbi trebuie sa faci. Trebuie să te descurci bine nonverbal. Să araţi iubirea, să faci fapte ce spun ceea ce vrei sa spui. Noi nu facem asta. Evităm să vorbim despre sentimentele noastre, evităm să ne arătam sentimentele şi asta duce undeva la starea de nefericire de care ne văităm zi de zi.

 

Cu siguranţă şi tu ai avut ceva de spus cuiva însă ai evitat să vorbeşti despre ce aveai în minte. Ai vorbit despre  altceva. Ai pierdut timp preţios din viaţa ta, să ştii. Nu-ţi fie frică să-i spui prietenei tale că nu-ţi plac sandalele ei sau iubitului tău că weekendul viitor vrei să fii singură, să nu-ţi fie teamă să spui celor din jur că nu te mai afli într-o relaţie. Vorbeşte despre tot ce îţi trece prin cap, vorbeşte despre ceea ce te deranjează, poveşteste despre visele tale, despre iubirea ta. Ai să vezi cât de bine îţi poate fi. Nu-ţi mai complica viaţă, relaţiile. Nu-ţi mai pierde timpul vorbind despre ceea ce nu vrei.

Cred că putem merge mai departe şi fără a ne vorbi însă nu pot să nu întreb: de ce ne e atât de greu sa ne deschidem inima, mintea şi gura în acelaşi timp? De ce nu putem vorbi despre sentimentele noastre şi putem vorbi atât de uşor de sentimentele celorlalţi?

 

about Jolie

Am văzut articolul pe facebook şi prima reacţie a fost” No way”. Am crezut că e vorba de o ştire bazată pe speculaţii ca multe altele, însă dupa câteva căutări am găsit comunicatu de presă semnat de Angelina în care spunea că într-adevăr a facut o astfe de operaţie şi preciza motivul. Acela că a vrut să fie sănătoasă şi să trăiască mai mult pentru a fi împreună cu ai săi copii. Mi s-a părut un gest extraordinar. Nu-l pot descrie în cuvinte. E ceva ce nu întâlneşti. O femeie atât de frumoasă, cunoscută pentru frumuseţea ei să renunţe la ceva ce aparţinea corpului ei şi făcea parte din feminitatea ei pentru a fi sigură ca le oferă copiilor o viaţă fericită. O admir. O admiram şi înainte dar nu aş fi crezut că va fi capabilă de aşa ceva.

Image

Au apărut multe speculaţii şi cuvinte dure la adresa acestui fapt. Însă nu puţini sunt aceia care o admiră şi o încurajează.

Eu o admir si pentru relaţia frumoasă pe care o are de atâţia ani cu Brad Pitt. Doi oamenii superbi, frumoşi care şi-au văzut de viaţa lor, care au oferit unor copii o familie şi şi-au continuat carierele cu succes.

Image

 

Bravo Angelina!

prima zi de Pasti.

E primul an in care am fost plecata in ziua Pastelui de acasa. A fost frumos. Am avut companie buna, vreme buna, mancare la fel de buna si ne-am distrat.

Totusi consider ca aceste sarbatori se petrec in familie insa fiind prima oara cand am plecat am fost iertata de ai mei.

Imagel, pasteImagemunteImagesarbaImage, ImageiuImage

Ziua dinaintea Pastelui.

E perfecta. Pentru mine e mai speciala decat ziua Pastelui. Multi pot spune ca-i nebunie ceea ce zic insa eu consider ca ziua asta e plina de emotie, de incercari, de dorinte, de ganduri bune trimise tuturor, de mancare buna si de sacrificiu. Mi-am inceput ziua de dimineata, la biserica, m-am spovedit si impartasit apoi am ajuns acasa sa-mi ajut mama si bunica. Cand am plecat de la biserica mi-am zis: ” Azi nu vreau sa ma mai enervez, vreau sa vorbesc frumos cu ai mei si sa-i ajut”, asta am facut. Am reusit sa am rabdare, ceea ce mi-a zis preotul la spovedanie.
Am baut vre-o doua cafele si am mancat cartofi deoarece postul inca e pe faza. Stii ce ma incanta azi? faptul ca nu pot gusta din minunatiile facute de mama mea. Nimeni. Nici macar cainele sau pisica. Saracii, au vrut sau nu, saptamana asta au tinut post. Faptul ca saptamana dinaintea Pastelui nu mananc de dulce imi face ziua Pastelui mai buna, mananc mai cu pofta, cu drag, cu respect. Apreciez bucatele facute de mama cu atata munca.

S-a copt pasca, borsul e gata de dimineata, ouale tocmai si-au schimbat culoarea, stufatul e la tocat iar cozonacii la dospit. Mami munceste de dimineata. Eu m-am ocupat de curatenie prin curte, mi-am aranjat tinutele  si am aranjat cadourile.  Diseara sunt la slujba de Inviere cu iubitul meu si familia lui iar maine in drum spre munte.
Astfel spun ca ziua asta e mai speciala deoarece azi reprezinta o altfel de pregatire, sufleteasca, fizica si pregatire pentru masa de maine.

58093_364097480357466_108659886_n

Anul asta sunt atat de fericita incat imi e frica. Sunt multumita de tot. Apreciez si ii multumesc Domnului pentru asta. Ii sunt foarte recunoascatoare ca am ceea ce am si ca sunt sanatoasa.

Urez tuturor Paste Fericit !!

1 mai.

E un cliseu ca de 1 mai sa pleci la mare sau oriunde numa` acasa sa nu stai. Eu am preferat sa ma odihnesc acasa si spre seara am dat o tura de parc. M-am bucurat de vremea frumoasa de primavara-vara, de muzica si de iubitul meu. ImageImageImageImageImage

 

what about you? pe unde ai umblat de 1 mai?

have a nice day:)