Parintii si organizarea nuntii…

Ai tai, ai lui! Ambele parti vor sa se implice. Inca de cand te-au nascut au visat acest moment. Pe bune. Si-au facut planuri, care s-au schimbat pe parcurs de zeci de ori. Pe cine cheama, cat de mare va fi petrecerea, cine canta, ce se mananca. Cam tot. Asta pana la momentul in care au inteles ca ceea ce au visat ei cu ceea ce iti doresti tu, nu se pupa. Deloc. Pe cand ei vor o nunta mare, tu iti doresti ceva restrans. Mama te viseaza in rochie de printesa, tu vrei model cat mai simplu si lejer. Bunica te vede facand toate traditiile, tu nici macar nu stii ce semnificatie au. Si lista continua…

Vor exista probleme. Sunt multe de organizat, idei si pareri diferite si pana se ajunse la un numitor comun, vor aparea discutii.

Pentru ca toata lumea sa fie multumita, trebuie sa lase fiecare de la el. Parintii trebuie sa inteleaga ca nu e vorba de nunta lor, ca vremurile s-au schimbat iar voi trebuie sa intelegeti ca este un moment foarte important pentru ei si ca trebuie sa le oferiti un strop de incredere.

Iata cateva sfaturi:

1. Asculta. Te rog, asculta-ti viitorul sot, viitorii socri si parintii. Asculta-i pe toti. Nu te agita si nu te grabi sa le spui ca ideile lor sunt proaste. Mai ales, nu o face pe un ton rastit. Poate la sfarsit, dupa ce ai ascultat tot ce aveau de spus, poate ti se va parea o idee buna.
2. Intreaba. Pentru ca ceilalti sa se simta importanti, intreaba ca si cum ai avea nevoie de ajutorul lor. Va conta foarte mult pentru ei sa vada ca parerea lor chiar conteaza pentru tine. Cine stie, poate chiar te vor ajuta!
3. Calm. Vorbeste cu calm. Atunci cand ideile lor nu se potrivesc cu ale tale, incearca sa explici totul cu calm, fara a ridica tonul vocii. Daca vezi ca spiritele se incing, renunta si revino data viitoare cand toti sunt calmi si dornici sa asculte.
4. Argumenteaza. Niciodata nu spune: ca asa vreau eu! Asta va face ca celalalt sa se enerveze crezand ca astfel il iei peste picior si il consideri neimportant. Indiferent ca-i vorba de socrii sau parinti, atunci cand ideea ta e diferita de a lor, vino cu argumente pentru a o sustine. Vei reusi sa-i convingi.
5. Gandeste pozitiv. Daca pleci de la bun inceput cu gandul ca ei iti vor raul, nimic bun nu se va intampla. Trebuie sa gandesti ca atat parintii lui cat si ai tai, vor ca nunta sa iasa bine, iar tot ceea ce propun o fac cu ganduri de bine. Ideile sunt, insa, diferite pentru ca exista o diferenta de ani intre voi.

Nu te gandi numai la tine. E nunta ta si a lui, iar parintii vostri vor si ei sa faca parte din tot, asa ca fa-i fericiti si nu-i uita. Pana la urma nu vrei ca in ziua nuntii, ei sa fie suparati sau sa existe tensiune intre familii.

Mie imi plac culorile.

Azi tot in jur e gri. Oamenii, peisajul, tinutele oamenilor, privirile, zambetele-lipsa. Eu prefer culorile. Parca acum imi urasc peretii casei… ce-o fi fost in gandul meu de i-am vopsit gri.

Vantul asta nu ne face bine. Ne modifica starea, ne indispune, ne usuca pielea, buzele si sufletul.

Soarele parca incearca sa iasa din furtuna de nori dar nu reuseste si asa ziua e mai scurta si noaptea… noaptea te tine pe ganduri. Ganduri care ai vrea sa nu existe. Am citit ca ne putem alege gandurile, dar pe bune ca ale mele sunt amestecate rau si oricat m-as chinui, ceea ce as vrea sa dispara, e tot acolo.

Culorile. Stii ca nu scriu despre lista de culori a lumii ci ma refer la ceea ce imi coloreaza viata. Un pahar de vin, rosu. O lumanare de levantica, mov. Sarea de baie, pepene galben. Seri cu prieteni, in zeci de culori. Tinut de mana, milioane de culori. Un sarut, miliarde.

Astept sa vina vara sa vad cer colorat si sa gust inghetata de capsuni. Sa privesc apusul si sa-mi beau cafea in balcon, admirand rasaritul.

 

Mie cât îmi dai?

Nu am votat de multe ori până acum. Dar când am votat am făcut-o pentru că am vrut şi am pus ştampila pe cine am crezut eu că îmi poate oferi circumstanţele necesare pentru ca eu să pot avea posibilitatea să construiesc ceva. Nu am votat pentru că mi s-a oferit o punga de alimente, nici pentru o şapcă sau un pix şi nici măcar pentru că aşa mi-au spus părinţii.

Începe campania. Deja a început. Un mărţişor, o floare, o promisiune.

Văd părinţi care îşi duc copiii în şcoli cu toaleta în curte şi băncile rupte şi apoi se duc la canditat şi întreabă: Mie cât îmi dai să fiu cu tine? Cât îmi dai??? Doamne!

Nu se gândeşte nimeni la viitorul copiilor? La faptul că cei 50, 100, 500 de RON nu au valoare pe lângă dorinţa de a le oferi mai mult celor mici?

te bucuri la un pachet de ţigări şi o sticlă de pepsi la 2 L şi apoi 4 ani mergi pe străzi fără asfalt sau… pe străzile pline de gropi în care îţi rupi maşina. Străzi pe care candidatul ales de tine a uitat să le asfalteze… aşa cum ţi-a promis.

Nu înţeleg şi n-am să înţeleg de ce oamenii refuză să se  informeze. Sper din suflet ca cei de vârsta mea să îşi dorească mai mult de la un candidat. Şi întrebările adresate acestuia să nu se rezume la: Mie cât îmi dai?

Sper…

Surpriză de 1 Martie

Obişnuiesc să mă trezesc singură să plec la şcoală dar de o săptămână stau acasă şi mi-am dat programul peste cap. Acum mă trezeşte mami. Durerile şi frisoanele mă obosesc tare.

Azi e 1 Martie şi eu sunt tristă şi plictisită de atât stat în casă. Mami mi-a deschis geamul şi reuşesc să-mi aud colegii care se joacă în curtea şcolii. Şcoala fiind la maxim 2 km distanţă de casa mea.

E o zi frumoasă. Soare, păsărele care ciripesc pe la geam şi miros de primăvară. Eu stau în casă jucându-mă cu un pachet de plastelina. Tare supărată sunt.

Mami intră în cameră şi îmi scoate ceva să mă îmbrac şi îmi spune să mă aranjez că vine cineva să mă vadă. Eu curioasă şi fericită în acelaşi timp, fac ce spune şi reuşesc într-un târziu să o întreb cine vine. Nu-mi spune. În 5 minute observ agitaţie în curte şi îmi recunosc colegii de clasă care au venit să-mi aducă mărţişoare. Nu aveam voie să ne apropiem unul de celălalt pentru a-i feri de oreion. Dar de la geam am povestit cu ei şi i-am întrebat ce mărţişoare s-au oferit, am reuşit să aflu ultimele ştiri şi le-am mulţumit pentru vizită.

Foarte bucuroasă am fost. Atât de bucuroasă încât am memorat momentul…

Aşa am petrecut 1 Martie prin clasa a III a.

Primeam şi ofeream mărţişoare simbolice. Fie trifoi cu patru foi, fie coşar, iar pentru Doamnele învăţătoare, mamele cumpărau ceva mai special: o orhidee în cutie sau o broşă.

Ani mai târziu aveam să văd că trifoiul cu patru foi, coşarul sau potcoava devin atât de neinteresante pe lângă buchete mari de trandafiri şi parfumuri scumpe..Că orhideea în cutie a pălit pe lângă cea în ghiveci şi că cei de clasa a III a îşi petrec 1 Martie pe facebook fără a se gândi la colega care stă acasă, tristă pentru că are oreion.

La vârsta de 24 de ani aveam să văd că 1 Martie e despre comerţ, politică şi share-uri pe facebook.

Emoţia dăruirii unui mărţişor şi al sărutului pe obraz a dispărut…