Mie imi plac culorile.

Azi tot in jur e gri. Oamenii, peisajul, tinutele oamenilor, privirile, zambetele-lipsa. Eu prefer culorile. Parca acum imi urasc peretii casei… ce-o fi fost in gandul meu de i-am vopsit gri.

Vantul asta nu ne face bine. Ne modifica starea, ne indispune, ne usuca pielea, buzele si sufletul.

Soarele parca incearca sa iasa din furtuna de nori dar nu reuseste si asa ziua e mai scurta si noaptea… noaptea te tine pe ganduri. Ganduri care ai vrea sa nu existe. Am citit ca ne putem alege gandurile, dar pe bune ca ale mele sunt amestecate rau si oricat m-as chinui, ceea ce as vrea sa dispara, e tot acolo.

Culorile. Stii ca nu scriu despre lista de culori a lumii ci ma refer la ceea ce imi coloreaza viata. Un pahar de vin, rosu. O lumanare de levantica, mov. Sarea de baie, pepene galben. Seri cu prieteni, in zeci de culori. Tinut de mana, milioane de culori. Un sarut, miliarde.

Astept sa vina vara sa vad cer colorat si sa gust inghetata de capsuni. Sa privesc apusul si sa-mi beau cafea in balcon, admirand rasaritul.

DSC_3308

 

Anunțuri

Mie cât îmi dai?

Nu am votat de multe ori până acum. Dar când am votat am făcut-o pentru că am vrut şi am pus ştampila pe cine am crezut eu că îmi poate oferi circumstanţele necesare pentru ca eu să pot avea posibilitatea să construiesc ceva. Nu am votat pentru că mi s-a oferit o punga de alimente, nici pentru o şapcă sau un pix şi nici măcar pentru că aşa mi-au spus părinţii.

Începe campania. Deja a început. Un mărţişor, o floare, o promisiune.

Văd părinţi care îşi duc copiii în şcoli cu toaleta în curte şi băncile rupte şi apoi se duc la canditat şi întreabă: Mie cât îmi dai să fiu cu tine? Cât îmi dai??? Doamne!

Nu se gândeşte nimeni la viitorul copiilor? La faptul că cei 50, 100, 500 de RON nu au valoare pe lângă dorinţa de a le oferi mai mult celor mici?

te bucuri la un pachet de ţigări şi o sticlă de pepsi la 2 L şi apoi 4 ani mergi pe străzi fără asfalt sau… pe străzile pline de gropi în care îţi rupi maşina. Străzi pe care candidatul ales de tine a uitat să le asfalteze… aşa cum ţi-a promis.

Nu înţeleg şi n-am să înţeleg de ce oamenii refuză să se  informeze. Sper din suflet ca cei de vârsta mea să îşi dorească mai mult de la un candidat. Şi întrebările adresate acestuia să nu se rezume la: Mie cât îmi dai?

Sper…

Surpriză de 1 Martie

Obişnuiesc să mă trezesc singură să plec la şcoală dar de o săptămână stau acasă şi mi-am dat programul peste cap. Acum mă trezeşte mami. Durerile şi frisoanele mă obosesc tare.

Azi e 1 Martie şi eu sunt tristă şi plictisită de atât stat în casă. Mami mi-a deschis geamul şi reuşesc să-mi aud colegii care se joacă în curtea şcolii. Şcoala fiind la maxim 2 km distanţă de casa mea.

E o zi frumoasă. Soare, păsărele care ciripesc pe la geam şi miros de primăvară. Eu stau în casă jucându-mă cu un pachet de plastelina. Tare supărată sunt.

Mami intră în cameră şi îmi scoate ceva să mă îmbrac şi îmi spune să mă aranjez că vine cineva să mă vadă. Eu curioasă şi fericită în acelaşi timp, fac ce spune şi reuşesc într-un târziu să o întreb cine vine. Nu-mi spune. În 5 minute observ agitaţie în curte şi îmi recunosc colegii de clasă care au venit să-mi aducă mărţişoare. Nu aveam voie să ne apropiem unul de celălalt pentru a-i feri de oreion. Dar de la geam am povestit cu ei şi i-am întrebat ce mărţişoare s-au oferit, am reuşit să aflu ultimele ştiri şi le-am mulţumit pentru vizită.

Foarte bucuroasă am fost. Atât de bucuroasă încât am memorat momentul…

Aşa am petrecut 1 Martie prin clasa a III a.

Primeam şi ofeream mărţişoare simbolice. Fie trifoi cu patru foi, fie coşar, iar pentru Doamnele învăţătoare, mamele cumpărau ceva mai special: o orhidee în cutie sau o broşă.

Ani mai târziu aveam să văd că trifoiul cu patru foi, coşarul sau potcoava devin atât de neinteresante pe lângă buchete mari de trandafiri şi parfumuri scumpe..Că orhideea în cutie a pălit pe lângă cea în ghiveci şi că cei de clasa a III a îşi petrec 1 Martie pe facebook fără a se gândi la colega care stă acasă, tristă pentru că are oreion.

La vârsta de 24 de ani aveam să văd că 1 Martie e despre comerţ, politică şi share-uri pe facebook.

Emoţia dăruirii unui mărţişor şi al sărutului pe obraz a dispărut…

 

 

 

Un bagaj în plus…

Eram doar noi. Pe fundal se auzeau aceleaşi melodii care ne-au ţinut companie şi la dus către Zakynthos. Îmi aduc aminte ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. Mergeam spre casă istoviţi de plimbările lungi pe plajele din Zakynthos, cu atâtea de povestit şi cu un bagaj în plus, un bagaj plin cu amintiri.

Am plecat singuri în luna de miere, în săptămâna de miere. Am ales să parcurgem cu maşina un drum de 1.236 de km, în doi, astfel având ocazia să povestim de la nuntă şi desigur, să ne bucurăm în linişte unul de celălalt.

În drum spre casă, am trecut prin Kaminia, un drum care mi-a oferit cea mai frumoasă privelişte. Acoperişurile caselor greceşti se zăreau de departe, iar valurile mării loveau uşor ţărmul. Atunci am simţit liniştea şi nici măcar muzica de pe fundal nu se auzea. Apoi, m-am uitat la Laur şi i-am spus că dacă s-ar întâmpla vreodată să fiu nevoită să plec din România, aici aş veni. Acolo unde liniştea se simte. Fără să mă gândesc din ce aş trăi, fără planuri pe plus, fără nimic. Acolo, cu marea la picioarele mele, nu aş mai avea nevoie de nimic.

Ore întregi mă uitam la Laur şi în tăcere mulţumeam pentru şansa oferită de a-l cunoşte şi de a-mi fi soţ. Ore întregi am stat fără să-mi fac planuri, fără să-mi obosesc mintea cu liste, fără să privesc la telefon….îl priveam doar pe el.

Îmi e dor de ziua aia în care am simţit liniştea, de soarele zărit imediat după ploaia torenţială care ne-a însoţit câţiva km, de burgerii mâncaţi pe autostradă, de poveştile noastre şi de zâmbetul lui lipsit de griji.

Acum, după câteva luni de trăit în lumea reală, suntem tot noi. Eu, simţind că mă îndrăgostesc pe zi ce trece mai mult.

Azi, am umblat în bagajul ăla de l-am adus în plus din Zakynthos.

cats

Nu există femei cu ten de porţelan, nici bărbaţi care au fericirea în buzunare.

Fericirea stă în capacitatea de a te accepta exact aşa cum eşti. Nu te aştepta ca ceilalţi să te facă fericită! Nu este datoria lor. Nici a parinţilor, nici a iubitului, nici măcar a prietenilor.Tu şi doar tu ai această putere nemărginită.
Aş vrea ca toate fetele care sunt singure şi vor cu disperare să găseasca un “viitor soţ” să cunoască realitatea. Zilnic trec pe lângă zeci de băieţi care le-ar putea fi alături, însă ele îi ocolesc. Văd atâtea suflete triste. Fete care ar face orice, chiar să-şi schimbe fizicul total crezând astfel că  îl vor cuceri pe Făt Frumos care le va ţine într-o fericire absolută. Nu e asa! Deloc.

Nu există femei cu ten de porţelan, nici bărbaţi care au fericirea în buzunare.

Uită-te la mine. Nu am cel mai perfect ten, părul mi se îngraşă des, buza de sus e mai subţire decât cea de jos, am sânii mici şi şoldurile mari şi totuşi am găsit un bărbat care mă iubeşte şi mă acceptă exact aşa cum sunt, care îmi luminează dimineţile cu braţele şi zâmbetul lui şi care la fel ca mine, are defectele lui. De ce? Pentru că am păşit cu încredere în viaţa lui, nu m-am gândit să-mi ascund imperfecţiunea, ştiind că ceea ce îi arăt, asta va vedea.


Acceptarea e cheia. Tu, să te accepţi pe tine şi să fii recunoscătoare că eşti şi că ai noroc să stai în două picioare, să îţi poţi folosi ambele mâini, să vezi şi să auzi.
Dacă esşti capabilă să te iubeşti, ceilalţi o vor face fără ca tu să te stresezi.
Nu vă mai gândiţi la vârstă!! Nimeni nu are dată de expirare în ceea ce priveşte căsătoria. Poţi merge la altar şi la 25 de ani dar şi la 45 de ani. Tot ce contează e să ai alături omul care te ţine de mână indiferent de moment. Acum puteţi spune: da bine, e uşor să vorbeşti, tu căsătorită fiind. Trebuie să ştiţi că eu nu mi-am dorit nici măcar o secundă să mă mărit. Eu tot ce mi-am dorit a fost un om bun care să-mi fie alături, să mă acompanieze în viaţă, cu care să construiesc amintiri. Că între timp am considerat că e timpul să facem pasul ăsta, e altă treabă. Am vrut ca şi Dumnezeu să ştie că ne iubim şi că îi mulţumim că ne-a adus împreună. Am vrut că familia şi prietenii să se bucure alături de noi şi am vrut ca noi să rămânem NOI. Şi am rămas.

 

Să ştii că singura persoană care îţi poate garanta fericirea şi siguranţa, eşti TU!

 

Tu ştii care este simbolul căsătoriei?

Nu mă refer la actul de la cununia civilă.. şi nici la iubirea voastră. Mă refer la ceva practic şi care îţi va aduce aminte mereu de ziua frumoasă în care aţi devenit soţ şi soţie.
Oficial, simbolul căsătoriei voastre este reprezentat de verighetele puse de preot şi naşi în ziua când v-aţi unit destinele în faţa lui Dumnezeu.

Atunci când mergeţi în căutarea verighetelor, trebuie să găsiţi ceva care să vă placă şi nu în ultimul rând, să vă reprezinte. Să fie dragoste la prima vedere. Nu cumpăraţi verighetele în fugă, nu pe ultima sută de metri şi nici dintr-un butic oarecare.
Mie îmi plac lucrurile cu istorie. Sunt sigură că multe dintre voi apreciaţi o bijuterie lucrată manual, în care s-a pus multă pasiune, decât una adusă de la vecinii nostri, turci. În România există un singur atelier care poate realiza absolut orice model de bijuterie, personalizată, făcută special pentru fiecare în parte. Chiar dacă vorbim de acelaşi model de bijuterie, acesta va fi personalizat într-o oarecare măsură.

Despre Queen and King vă vorbesc. Aceştia sunt primii importatori din Europa de Est a verighetelor 3D (verighete care îşi schimbă strălucirea în funcţie de lumina ambientală). Aceştia oferă o garanţie de 10 ani pentru orice piesă din aur achiziţionată din magazinul lor.
Aceştia spun despre ei: Bijutierul nostru este singurul din România care a absolvit şcoala la INSTITUTUL DIN VICENZA, ca şi ţintuitor. Iar în România este atestat de patronatul bijutierilor cu dreptul de evaluare, poansonare. Avem sute de clienţi care ne poartă creaţiile cu mândrie.

12400904_1551623315157436_5498547622823370386_n12571098_10154094981286756_1618251857_n12571070_10154094981236756_1969232722_n12571196_10154094981471756_1779925838_n12576170_10154094981526756_579206549_n12583625_10154094981411756_1003312540_n
Stiu ca am foarte multe viitoare mirese care îmi urmăresc postările. Gândindu-mă la perioada prin care tocmai am trecut când îmi organizam nunta, ştiind cât de mult înseamnă o mână de ajutor pentru o viitoare mireasă, vă ofer posibilitatea de a vă achiziţiona setul de verighete personalizate, la un preţ extraordinar. Cum?

Folosind codul jurnaldemireasă01 ai parte de discount de 20% la perechea de verighete sau inele de logodnă achiziţionate din magazinul Queen and King.

Magazinul se află pe strada Polonă, nr. 101

Program: L-V de la 10:oo la 18:00

Contact: 0722182119

Pagina de facebook: https://www.facebook.com/QueenKing-Jewellery-1441212059531896/?fref=ts

Unde vă pleacă dragostea?

Unde vă pleacă dragostea?

Eu nu înţeleg un lucru. Vă afişaţi cu ardoare iubirea pe unde puteţi, pe facebook, pe drum, pe telefoane, pe la rude, prieteni, prin scoli. Apoi dintr-o dată, iubirea dintre tine şi el s-a dus. Apare iubirea pentru un alt el…

E aceeaşi iubire, doar că schimbi băiatul? e acelaşi tramvai, 32, doar că schimbă macazu, şi în loc să meargă spre capăt, la Sebastian face stânga.. dar totuşi tu  te afli în acelaşi tramvai.

Pentru mine iubirea e un sentiment de care ştiu că trebuie să am grijă, oarecum. Ca de un copil. Să am grijă să crească, să fie bine hrănită, sa aibă dorinţă.

Iubirea voastră e ca ploaia asta care tocmai a trecut. Îşi face apariţia zgomotos, o vezi, o simţi, şi pleacă la fel cum a venit. Pleacă către alt loc. În cazul vostru, către inima altcuiva.

Nu-i oare obositor? Mai puteţi? Să vă chinuiţi sufletele, minţindu-le? Mai poţi tu oare să rezişti când ştii că inima plange de dor, dar tu te afisezi pe unde poţi cu nou iubit…