Nu de mult am renuntat sa mai cred in prietenia adevarata dintre 2 persoane. In prietenia aia unde ai impresia ca cealalta persoana e jumatatea ta. Am avut o astfel de prietenie, de aceea imi permit sa vorbesc.
Spuneam ca nu de mult am renuntat sa mai cred in astfel de prietenie. Insa acum ii duc dorul. Imi e dor sa stiu ca e cineva acolo care nu imi e ruda, care e cu mine doar ca ma accepta asa cum sunt. Imi e dor sa stau pana noaptea tarziu de vorba. Sa ne facem planuri ca apoi sa le schimbam.
Am avut norocul sa intalnesc o persoana care e langa mine fara a vrea ceva in schimb. Simt ca e parte din mine, fara sa ne intalnim fizic zilnic, fara sa petrecm mult timp impreuna. E vorba de un inger. Asa ii spun. Simt ca Dumnezeu a trimis un inger sa aiba grija sa imi dea sfaturile cele mai bune si utile. Sa ma indrume pe drumul cel bun.
Am prietene. Am fostele colege de liceu, fetele mele nebune. Numai suntem asa apropiate insa ne sunam din cand in cand, ne mai intalnim la o cafea, la un pranz si radem de intamplarile frumoase din liceu.
Am prietene si de la facultate. Prietene din prezent. Insa nu ma gasesc atat de apropiata de ele, parca nu e genul ala de prietenie pentru care ai baga mana-n foc.
Insa cea mai frumoasa prietenie e cea dintre un baiat si o fata. E vorba de prietenia dintre doi iubiti. Sa-i poti destainui secretele tale, sa-i poti spune orice si sa simti ca te intelege si e langa tine indiferent de situatie. Apoi sa simti ca te iubeste ca barbatul tau dar si ca prieten. Sa fii norocoasa sa ai o astfel de relatie.
Duc dorul unei prietene, sau unei prietenii. Duc dorul acelor timpuri.
Imi e dor…
Oana Marina 