VREA, vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să…; a avea de gând să…, a voi, a intenționa.
Suntem multi si vrem multe. Vrem iubire, vrem job-uri, vrem bani, vrem prieteni, vrem haine, vrem telefoane, vrem masini, vrem timp, vrem sanatate, vrem liniste, vrem mancare, vrem Sambete si Duminici, vrem diplome, vrem copii, vrem nunti, vrem case, vrem iubiti si iubite, vrem vara, vrem iarna, vrem vacante… lista poate continua la nesfarsit. Tot timpul vrem ceva.
Am invatat inca de mici sa cerem. Acasa, la gradinita si la scoala ni s-a spus sa nu luam ceva fara sa cerem. Si asa am inghitit in sec de multe ori poftind la un fel de mancare sau un desert, pentru ca am fost invatata sa nu iau fara sa cer. Si am mai fost invatata ca nici sa cer nu prea e bine. Trebuie sa ai grija cand ceri si ce ceri, nu cumva sa te faci de rusine.
Tarziu mi-am dat seama ca in viata, daca ceri ceva cuiva, trebuie sa dai inapoi. Nimeni nu-ti da ceva fara sa ceara la randul lui, ceva de la tine. Pana si viata, iti da tot ceea ce-i ceri, ce ai nevoie, ce iti doresti cu adevarat. Vine o vreme, insa, cand iti baga nota de plata sub nas. Atunci te gandesti la: „ai grija ce iti doresti, pentru ca s-ar putea sa ti se intample” si e posibil sa nu ai cu ce plati. De multe ori scapi doar cu un „multumesc” care valoreaza extraordinar de mult, dar exista si momente cand, daca nu stii sa multumesti pentru ceea ce ai primit, viata iti ia inzecit ceea ce ti-a dat.
Tarziu mi-am dat seama ca daca VREAU ceva, nu este nicio rusine sa iau fara sa cer. Mi-am dat seama ca daca VREAU ceva trebuie sa fac tot ce imi sta in putere sa iau. Sa muncesc, sa ma zbat, sa ma doara palmele si mintea, sa fac orice si sa iau ce imi doresc, fara ajutorul cuiva, fara sa-mi dea cineva. Fara sa cer sau sa ma rog. Nu e o rusine sa muncesti daca vrei un telefon, e o rusine sa stai sa-l ceri cand tu ai doua maini si doua picioare si ai putea sa faci in asa fel incat sa ai doua sau chiar trei telefoane.
Am observat in jurul meu, din ce in ce mai des, oameni care se plang de nereusitele lor, fie in dragoste, fie pe plan profesional. Se plang fara a face ceva concret pentru a-si rezolva problemele. Si ii aud cum respira prin toti porii „NU POT„. Nu pot sa fac aia, nu pot sa lucrez acolo, nu pot sa trec peste, nu pot sa uit, nu pot sa ma abtin, nu pot si nu pot. Dragilor, nu exista asa ceva. Suntem capabili de atata putere ca am fi uimiti daca am stii. Putem sa construim munti daca ne dorim, daca vrem. „Nu vreau” e ceea ce aud cand imi spuneti „nu pot„.
Cred si sustin ca tot ceea ce sunt azi, este rezultatul alegerilor mele. Avem puterea sa ne proiectam si sa ne construim viitorul. Cred ca in destin dar in aceeasi masura cred si in puterea omului de a-si construi propria viata exact asa cum isi doreste. Avem puterea de a face orice ne dorim. Singura problema e ca nu VREM.
Nici eu nu am stiut „sa vreau” dar mi-am dorit sa cunosc mai multe si inca imi doresc. Cu timpul am aflat cate putem face noi cu noi, cate putem construi. Am aplicat multe lectii si va spun sincer ca am reusit cam 90% din ce mi-am propus. Am fost uimita sa vad ca viata e atat de darnica cu noi si ca e nevoie de atat de putin pentru obtine ce-ti doresti. E nevoie de un verb. A vrea. E nevoie de VOINTA!!
site-uri utile
carti utile
Oana Marina 