Au ramas mici.

Lucrurile, casa, curtea, aleea, bunica, bunicul. „Poarta a ramas mica” i-am spus tatalui meu. „Nu, ai crescut tu” imi raspunde zambind. Am crescut si a trebuit sa ajung in locul unde mi-am petrecut toate vacantele de vara sa-mi dau seama de asta. Gardul de la aleea pe care pasesti spre curte e mic iar bucatile patrate pe care imi placea sa sar si sa le numar sunt acoperite de iarba. Numai brazii imensi parca sunt neschimbati. In rest totul e mic.

ImageImage

Intru cu bagajele pe mana si strig cum fac de obicei, nu raspunde nimeni. Intru in odaie unde bunicii mei se odihnesc si il gasesc pe tataie in pat. Il gasesc la fel de 10 ani. In pat sau in scaunul sau cu roti. E bolnav, nu se poate misca.  Bunica plecata in vecini, plec cu mama sa o luam. Cand am vazut fericirea pe chipul ei mi-am dat seama cat de mare i-a fost dorul si cat de mare ii e bucuria.

Ma simt bine acolo chiar daca nu as mai putea sa stau luni intregi cum o faceam cand eram mica. Ma simt in siguranta, linistita si iubita.

Image

Are o bancuta, langa fantana si acolo imi place sa stau la soare, sa-i privesc mica gradina ingrijita atat de frumos. Ma gandesc cum de mai poate. Cat de puternica sa fii sa le duci pe toate, pe tataie, gradina, casa si nepotii.  Ar trebui sa urmam exemplul bunicilor noastre si nu sa ne vaitam de orice mic impas aparut in calea noastra.
Ziua de azi mi-a bucurat dar si intristat sufletul. I-am promis bunicii mele ca voi merge in vacanta de vara sa stau macar o saptamana cu ei.

Seara buna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s